Eu ce scriu?

Păi nu am ce scrie… Asta, aşa, ca răspuns la un îndemn pe care mi-l dau aproape în fiecare zi. Păi nu am ce scrie. Nu escaladez munţi şi nu mă dau cu maşina noaptea prin Bucureşti. Nu merg în safari şi nici nu sar cu paraşuta. Şi chiar şi aşa… Nu ar fi genul de întâmplări pe care să le comentez pe blog. Mi-ar părea irevelante. Nu m-ar defini ca întreg ci doar ar reda trăiri de moment. Aş scrie dacă mi s-ar revela sensul vieţii, fisiunea la rece sau grătarul perfect. Însă astea nu mi se întâmplă. Timpul meu este la fel de umplut cu prostii cum este şi al prietenilor mei. Dacă aş vizualiza retrospectiv momentele cu adevărat interesante din ultimul an din viaţă cred că m-aş rezuma la unul singur. O baie fierbinte cu un pahar de vin, o ţigară şi mândra alături, discutând despre Dumnezeu şi despre cum îl percepem zilnic. Păi vedeţi? Nu am ce scrie… O întâmplare atât de banală nu poate genera trafic pe blog. Nu am crime, n-am mai făcut demult un accident cu maşina şi nu m-am bătut cu vecinii. Iar despre sex… ce ştiu eu ?…

În schimb, aş putea scrie despre cum m-am schimbat, şi asta, aşa, ca un exerciţiu psihologic de autocunoaştere.

Sau aş putea să îmi interpretez visele aşa cum făceam în facultă.

Sau aş putea să intepretez comportamentul unei persoane întâlnite întâmplător pe stradă (adică first time).

Sau aş putea să povestesc cum mă întâmpină motanul în fiecare seară când ajung acasă.

Sau aş putea reda boscorodelile lui R. din fiecare seară (pentru că fac în fiecare seară ceva ce nu trebuie – deşi sunt cam aceleaşi lucruri).

Sau… Acum zău… Ce ştiu eu?… Pe care din cele “Sau” de mai sus le-aţi citi?