Suflet sub sunete

Aţi analizat vreodată evoluţia personală sub aspectul muzicii pe care aţi ascultat-o de-a lungul timpului? Cred că o astfel de analiză poate spune foarte multe lucruri despre o persoană, despre lucrurile care îi par importante în viaţă, despre evoluţia sa şi despre cercul de prieteni şi experienţele trăite cu aceştia. În ceea ce mă priveşte, iată amintirea propriului meu dans al vieţii.

Undeva în clasele primare, până-ntr-a patra, ascultam – mai degrabă absorbeam ca un burete – tot ceea ce ascultau cei din jurul meu. CC Catch, Sandra, Macarena, Albano şi Romina, etc erau pretutindeni şi, copil fiind, pe lângă faptul că oraşul îl cutreieram cu cheia de gât, se lipea de mine orice ritm şi orice melodie îmi rămânea scrisă pe creerash. Nu se poate vorbi de o selectivitate a muzicii din perioada respectivă. Ca în cazul oricărui kinder de atunci, orice însemna muzică, film şi desene animate erau inghiţite fără a mai fi digerate. Fredonam orice melodie mi se imprima pe creier de parcă eram o bandă de magnetofon. Nu pot spune că m-a uimit ceva anume sau că vreo melodie / formaţie / cantautor / blablabla au jucat vre-un rol important în viaţa mea. Singurele audiţii de care îmi aduc aminte cu o foarte mare nostalgie şi plăcere sunt vynilurile cu poveşti, dintre care singura voce pe care o mai aud şi acum precum ieri (20 de ani) este cea a lui Albulescu.

Când m-am făcut mai mare, nu cu mult, adică undeva până într-a opta, am început să ies încet din trend. Iniţial am ascultat Michael Jackson, dar mi-a trecut repede. Au fost câteva melodii mai faine dar, retrospectiv vorbind, cred că era prea gay pentru mine. Am fost “InTouch” cu partea feminină din mine o perioadă dar după aia am început să mă plictisesc şi gata. Apoi, printr-a 5a-6a am dat, datorită fratelui mai mare, de Compact, Holograf, Iris, Krypton, Phoenix, într-o oarecare măsură de Roşu şi Negru, Celelalte Cuvinte, Socaciu, Baniciu, Seicaru, Vali Sterian, o bună parte din Cenaclul Flacăra, şi multe-multe nume. Însă cel mai important nume a fost şi a rămas şi acum într-o mare măsură Alexandru Andrieş. Cred că cele mai liniştite, calme şi nepăsătoare momente pe care le-am trăit până în prezent au fost iernile de sub plapumă cu Andrieş de vynil şi foşnetul acului pe dansul discului.

Printr-a 7a am descoperit - parte datorită fratelui, parte datorită unui prieten - Nirvana şi DM. Da… ştiu că nu prea se pupă una cu alta dar în capul meu se pupau. Mi-a plăcut mai mult Depeche dar după o scurtă perioadă, probabil printr-a 8a, în viaţa mea a intervenit în forţă formaţia care m-a construit până în primul an de facultate (poate şi un pic în anul 2). Este vorba de Metallica.

Deja în clasa a 9a eram un fan înfocat, mai ales datorită bunilor prieteni Adi şi Vali, Metallica fiind formaţia de referinţă pe care o ascultam în acea perioadă. Binenţeles, muzici au apărut şi au dispărut frecvent în şi din viaţa noastră dar Metallica a rămas singura constantă în toată perioada liceului. Tot în această perioadă am revenit la Nirvana şi un pic DM dar, tot acum au apărut şi alţii. Muzica ascultată în perioada aceasta se regăseşte şi în ziua de astăzi printre preferinţe. Astfel am crescut şi înţeles viaţa prin ochii celor de la Pink Floyd, Doors, Skunk Anansie, Machine Head, Motorhead, Oasis, The Verve, Prince, Sepultura, Megadeth, Stone Temple Pilots, Cargo, Whale, Timpuri Noi, Iron Maiden, Green Day, Placebo, Soundgarden, Pantera, Nine Inch Nails, Alice in Chains, Pearl Jam, Marylin Manson, Paradise Lost, Kitaro, Vangelis, Red Hot Chili Peppers, Smashing Pumpkins, Offspring, Aerosmith, BoyzIIMen, AC/DC, Alanis Morissette, Beastie Boys, Bob Dylan, Janis Joplin, Jimi Hendrix, Guns n Roses, Judas Priest, Kansas, John Lennon, U2, Led Zeppelin, Sex Pistols, Simon and Garfunkel, AHA, The Rolling Stones, Radiohead, Massive Attack, Danzig, Rammstein, Rage Against the Machine, Queen, REM, Garbage, Apocalyptica, şi cred că mai sunt şi alţii dar e foarte posibil să mai fi omis câte una alta.

Când m-am făcut un picuţ mai mare, adică în facultate şi primul an sau 2 de după, am început să nu mai suport atât de mult sunetele aspre şi date la maxim şi am început să mă mai liniştesc. Astfel, şi-au făcut apariţia Tracy Chapman, Jewel, Nicu Alifantis, Eric Clapton, The Cure, Sonic Youth, Suede, Jethro Tull, Cat Stevens, Moby, Tom Waits, Iggy Pop, David Bowie, Dire Straits, Johnny Cash, Type O´Negative, Genesis şi Phil Collins, Portishead, Tricky, Coldplay, Eurythmics, Tool, Caesaria Evora, Chris Rea, Joe Satriani, Maria Dolores Pradera, Cafe Noir, Staind, 4 Non Blondes, Kumm, Omul cu Sobolani, AB4, Sade, Evanenscence, Him,  Texas, Enya, Ada Milea, Sacred Spirits, Amalia Rodrigues, Incubus, Macy Gray, Paraziţii, şi câţi alţii de care nu îmi aduc aminte. Multe nume mai trăiesc în mintea mea şi pe cd/dvd-urile înregistrate de-a lungul timpului. Multe dintre ele încă le mai fredonez, multe dintre ele nu le mai ştiu.

Zilele astea mă încânt mai mult cu Lisa Ekdahl, Norah Jones, K´s Choice, The Corrs, Simple Minds, Bruce Springsteen, Florin Chilian, Partizan, Mike Oldfield, Jean Baptiste Lully, cu ceva Vivaldi şi Beethoven. (Însă gust în continuare, din când în când, un pogo scurt. )După cum vedeţi, toate stilurile astea muzicale au o trecere gradată prin propria noastră viaţă. Dacă veţi face acest mic efort şi veţi observa traiectoria muzicală a propriei voastre vieţi, sunt sigur că veţi fi mai aproape de o analiză mai coerentă a propriei voastre istorii personale şi, deci, mai aproape de voi. Personal, găsesc similarităţi între perioadele “intim furioase” ale vieţii mele şi muzica pe care o ascultam atunci. Găsesc şi modelele gândirii pe care le adoptam şi care mă ghidau către acele stiluri de muzică. Dar mai ales, găsesc cu bucurie de ce nu mă mai pot întoarce la unele melodii, cum am evoluat, ce s-a schimbat şi în ce.

Vă vedeţi altfel? Cum? Spuneţi-mi şi mie ca să fim singuri împreună…

PS:

De foarte mulţi ani (probabil din timpul liceului) mă trezesc în fiecare dimineaţă cu o melodie în minte… şi nu neapărat cu una ascultată de cu seară… o fi un reminder al devenirii?

~ de motzoc pe decembrie 4, 2008.

8 Răspunsuri to “Suflet sub sunete”

  1. E un fel de prototip daca stai bine sa te gandesti. Cel putin si evolutia mea dpdv muzical a fost similara si sunt sigura ca nu suntem singurii. In facultate mai toti ne calmam cu lucruri mai simple/linistite, probabil pt ca incetam sa ne mai revoltam si invatam sa luam viata si lucrurile ca atare.
    Si legat de melodia de dimineata…eu de multe ori ma trezesc dimineata fredonand melodii pe care le ascult prin vise, in functie de imprejurari si personaje. Cred ca e pur si simplu o refulare a dedesupturilor inconstientului.
    :)

  2. Ciudat, am impresia ca facem parte din aceeasi generatie. Ai sa razi, dar zilele trecute mi-am gasit caseta cu Sandra si… recunosc, am ascultat-o. Nu este cea mai tare muzica pe care o aveam in sertar, dar mi-am amintit de copilarie, cum asculta mama Sandra la casetofonul International, aflat pe pervazul geamului din bucatarie. Si miroasea a mancare, a fericire :)

  3. multumesc… deci nu sunt singur… :)

  4. Suntem singuri impreuna, cu siguranta! Macar o gramajoara mica ne strangem.
    Sunt in acord cu ce zici tu: da, urmarind “traiectoria” muzicii ascultate se obtin date mai clare despre istoria personala. Cam la fel poate fi si cu filmele. (Din punctul meu de vedere). Sunt muzici pe care n-as mai putea sa le ascult acum. (vezi Sepultura, Testament, ori…Canibal Corps :P ). Pe unele nici nu le mai pot numi muzici. Dar, daca le ascultam atunci, inseamna ca spuneau ceva sinelui meu- asadar eram ceva atunci- devin altceva. Devenim -din fericire- altceva-uri. E evolutie? Poate. In cazul fericit.

  5. Eu am evoluat asa:
    -Bonnie Taylor (prin a sasea, cred)
    -Michael Jackson(dupa vreun an)
    -punk (primii ani de liceu)
    -sfera rock (anii urmatori)

    Acum le ascult pe toate cele de mai sus…Nu mai inteleg nimic…

  6. zuzu : da, altceva- uri. asta e cuvantul.
    robert : nici nu trebuie sa intelegi, doar esti altceva… si pana iti dai seama ce altceva ai devenit, devii altceva…… lol, si nu am fumat nimic.

  7. Motzoc, o fi fost de la aerul sarat, si la mine e cam acelasi traseu, cu deosebirea ca am inceput cu Vivaldi, Mozart, Ravel, Chaicovski, Verdi. In mod fortat si complet nevoluntar (abia cand nu m-a mai obligat tata la cultura a inceput sa-mi placa)

  8. Ascultam ce vrem, cand vrem si cum vrem. Cu tigari, cu un vin bun, cu sex, cu lacrimi, cu depresii si bucurii, singuri sau nu, ii ascultam pe altii sau ne ascultam pe noi. Cei de care vorbesti creeaza caractere si personalitati, trairi si amintiri, leaga prietenii, prienenii care dureaza o viata. E careva manelist pe aici? TU, manelistule, ce ascultai?

Lasă un Răspuns