Pareri plictisite – cosmaruri de amiaza.

Astazi este prima zi de munca de dupa concediu. Am inceput jobul ca ne-omul … la mijlocul saptamanii. Lenea imi da tarcoale iar cosmarurile de azi noapte mi se adeveresc prin exceluri si cereri de promotii. Colegii se bucura ca am revenit. Nu ca le-ar fi fost dor de prezenta mea … insa vor sa bea o bere linistiti fara sa se mai gandeasca si la excelurile si promotiile mele. Le au pe ale lor … sau nu. Cui dracu ii pasa.

Mda… am revenit la munca. Ce dracu caut eu aici … nu-mi era bine pe malul marii cu berea sub nas? Deh, responsabilitatile adultului. Senilitate galopanta, asta simt si asta traiesc. Zi de zi. M-am obisnuit. Vorba lui A. Andries: “Bea apa rece / Si poate-ti trece”.

Mi-e lehamite sa vad inventare, prognoze, contracte, comenzi si alte cacaturi. Mi-e lehamite incat daca ar intra unu-n firma si ar mitralia toti carnatii de aici (visez si eu … no harm done) nici macar nu mi-as scoate degetul care cauta frenetic bilute in nas.
Citeam acum cateva zeci de minute un articol cum ca niste Dorei neaosi romanesti asistau pe undeva prin Moldova la innecul unei pustoaice de 14 ani. Ea a murit. Ei au facut poze. Baaa, tara de pacat ce suntem!! La noi viata chiar bate filmul!! Teatrul absurd, Ionescu sau Guy Ritchie sunt copii palide ale realului absurd. Nu spun ca ar fi trebuit sa sara toti in apa sa o salveze. Nu tot omul are oua precum Nastase. Insa cred ca retinerea si discretia in fata mortii celui de langa tine sunt minimul pe care il putem face. Moartea ar trebui sa fie o ocazie de buna-cuviinta si retrospectiva asupra propriei vieti. Retinerea momentului (post-factum sau nu) pe sticla sau hartie foto da dovada de superficialitate, de odihna prelungita a creierului astfel incat apare nevoia memorarii evenimentului pe alt suport decat cel lasat de mama natura (nu aia din Libertatea ci aia reala).

Trist. Foarte trist. De aceea ma simt acum frustrat si nesimtit. De-asta mi-e lehamite si vreau sa treaca viata pe langa mine fara sa o mai simt. Astfel propun urmatoarele completari la incheierea lu’ Badea. Mircea Badea.

  1. Traim in Romania si ce daca.
  2. Traim in Romania. Muriti.
  3. Traim in Romania. Cerem vize de State.
  4. Traim in Romania. O declaram nula.
  5. Traim in Romania din pacate.
  6. Traim in Romania. Murim pe unde apucam.
  7. Traim in Romania. Cum procedam?
  8. Traim in Romania. O vindem oricui interesat. Negociabil. Rugam seriozitate.

Orice alte propuneri cu sclipici, paietute si zorzoane sunt bine venite. Insa ale mele sunt cele mai reusite. Am zis!

~ de motzoc pe august 7, 2008.

4 Răspunsuri to “Pareri plictisite – cosmaruri de amiaza.”

  1. Trăim în România. Futu-i gura mă-sii…
    Trăim în România. De aţi vrut, băh, unirea Principatelor ? Păi mai vorbeam eu română acum ??

  2. Băi băieţi, până una alta, trăim in România.

  3. Dorelee! Sa traim bine.

  4. Hai să trăim!

Lasă un Răspuns