Răspund la această leapşă în speranţa dispariţiei deznădejdii. Nu ştiu alţii cum sunt însă pentru mine senzaţia de “drifting away” (n-am alt cuvânt în creieri) începe să devină definitorie. Poate leapşa poate restructura definiţia de sine. Mulţam Carmen.
DECI…LEAPŞA:
SUNT doar in trecere pe aici. Constant nemulţumit de mine şi înţelegător cu imperfecţiunile celuilalt. Conştient că totul se termină deşi nu am început nimic. Pe bune… sunt frustrat, dezamăgit, bucuros şi entuziast, uneori viu şi alteori mort (motivele sunt mai jos).
AŞ VREA tot ce este la limita imposibilului. Aş vrea puţin din tot, nu cred că pot excela în ceva anume. Aş vrea să mi păstrez vie uimirea. Aş mai vrea să am bani ca să pot tândăli, să am motor şi piciorul stâng întreg ca să îl pot călări. Aş mai vrea o tură pe la Monterosso.
PĂSTREZ vie îndoiala judecăţii şi catalogării celuilalt. Păstrez obiecte care reflectă sentimente. Icoane ale sufletului. Am păstrat colecţia de Dilema / Dilema veche până când nu m-a mai definit. Mai păstrez ranchiună când discuţiile în contradictoriu se termină abrupt fără drept de replică. Păstrez amintirea morţii lui Jean, prima imagine a curului nevesti-mi (delicios), primul miros de ţigară şi primul experiment cu iarbă. Păstrez în portofel autografele de la OCS, Celelalte Cuvinte, Timpuri Noi şi o scrisoare naivă de-a nevesti-mi.
MI-AŞ DORI mai mult timp şi minte şi mai puţină dependenţă de iubire şi de părerile celorlalţi. Mi-aş mai dori să degust un Chateu Lafitte 1779 ca să înţeleg superlativul vinului. Aş dori să am bani să beau numai Guiness să nu mai am gaze.
NU ÎMI PLACE prostia. Este un clişeu – ştiu – însă naşte cele mai violente imagini în mine. Mă urăsc şi îl urăsc pe celălalt pentru ceea ce naşte în mine. Nu îmi place să fac sport, nici măcar atunci când mă fut fac dragoste. Nu îmi place să mi se indice ce am de făcut, cu atât mai puţin să mi se spună că am făcut ceva prost. Prefer să îmi fac eu autocritica. Nu îmi place iaurtul şi nici femeia frigidă. Nu îmi plac plăcintele mamei (n-am inima să îi spun), mâncarea nesărată, prezervativele sparte şi gunoiul pe stradă. Nu îmi place când cineva mă ia de prost.
MĂ TEM că voi înnebuni, că voi pierde pe cineva drag fără a putea acţiona să îl/o salvez. Mă tem că îmi irosesc viaţa. Mă tem de ţigani şi de manelişti cu cefe late. Uneori mă tem de moarte şi uneori de viaţă. Mă tem că nu îmi voi îndeplini visurile.
AUD multe dar degeaba. De multe ori aud şi nu pricep. Aud şi nu îmi pasă. Cel mai des aud în cap pulsul şi bătăile inimii noaptea când mă culc.
ÎMI PARE RĂU când jignesc pe cineva. Îmi pare rău că îmi ia mult timp să îmi cer scuze sincer. Îmi pare rău că nu îmi urmez visele din teamă. Îmi pare rău că nu îmi pasă de pacea mondială, de foametea din Africa şi de sărăcia globală. Îmi pare rău când cineva sau ceva moare.
ÎMI PLACE vinul şi hidratarea în general. Îmi place când prietenii şi soţia îmi spun că sunt alcoolic. Consider că este un compliment. Îmi place să visez. Îmi plac discuţiile despre noi înşine. Îmi place muntele, carnea de porc, ţigara, fututul şi orice metodă antidepresivă. Îmi place să citesc, să ascult muzică şi să mă plimb. Îmi place ideea de moarte dar şi de viaţă trăită din plin cu alcool, colesterol şi tutun. Îmi place spontaneitatea.
NU SUNT de pe Marte şi nici de pe Venus. Sunt de aiurea. Nu sunt rău şi nici bun. Nu sunt cicălitor, infatuat şi nici arogant. Nu sunt ipocrit şi nici prost irecuperabil. Nu sunt nimic din ceea ce nu îmi place… poate doar puţin. Nu sunt musulman, homosexual, genial, negustor sau manelist. Nu sunt peşte, nu sunt maimuţă. Nu sunt bărbat şi nici copil.
CÂNT din ce în ce mai rar în ultimul timp. Nu m-am mai atins de ghitară de aproape 2 ani. Cânt de obicei la duş. Diverse: Ravel, Ciprian Porumbescu, Metallica, Lisa Eckdahl şi în ultimul timp Dragostea din Tei. Nu ştiu de ce…
NICIODATĂ nu am fost la curve. Pe bani adică… Niciodată nu am făcut sarmale şi nu L-am visat pe Dumnezeu. Asta aşa… ca chestie.
RAR mai vorbesc despre mine şi despre ceea ce doresc de la viaţă.
PLÂNG când lovesc cu maşina o vulpe. Plâng când moare cineva. Plâng la filme proaste dar mai ales la cele bune. Încă mai plâng pe diverse muzici.
SUNT CONFUZ când am prea puţine detalii, evident.
AM NEVOIE de libertate de mişcare şi de timp pentru tândălit.
AR TREBUI să mă las de alcool, să fac mai multe eforturi pentru a nu mă mai gândi la ţigară. Ar trebui să fac un copil. Ar trebui să îi omor pe toţi cei care îmi spun ce ar trebui să fac, inclusiv cele spuse mai sus.
AŞ PUTEA face orice, mânca oricât, gândi oricum… dar mă fute-o lene…















Ce zice astia domle?